În ultimii doi ani, spațiul media din țările democratice a acordat o amplificare neașteptată narativilor promovate de Hamas, conform unor analize recente. Acest fenomen a ajuns să contureze o problematică profundă a objectivityții și a rigurii informației.
Când organizația teroristă declară că un militant ucis este, de fapt, jurnalist, această afirmație este preluată fără o verificare adecvată. La fel, pretinsele cifre ale victimelor civile sunt difuzate ca adevăruri absolute, deși sursele provin din partea unui grup care are ca obiectiv propagandistic legitimarea acțiunilor sale violente.
Un exemplu recent este cel oferit de un editor de la BBC World, care a preluat și răspândit concluziile unui studiu susținând că în Gaza au murit mai mulți jurnaliști decât în Al Doilea Război Mondial, Vietnam sau alte conflicte majore. Afirmația a fost rapid contestată și demontată de specialiști. De exemplu, în Holocaust au pierit peste 1.400 de jurnaliști evrei, iar pe frontul de est al celui de-al Doilea Război Mondial au murit aproximativ 1.400 de reporteri ruși.
Cu toate acestea, astfel de mesaje, provenite fie din cercuri radicale, fie din surse finanțate de interese regionale, au pătruns adânc în discursul public, influențând nu doar opinia publică, ci și comunități care ar trebui să fie imune la astfel de manipulări.
Pericolul constă tocmai în acceptarea acestor narative fără un filtru critic, fapt care subminează rolul fundamental al jurnalismului: informarea corectă, bazată pe dovezi și pe o analiză obiectivă.
Situația devine și mai alarmantă atunci când observăm că unele segmente din comunitățile evreiești sau chiar din societatea israeliană încep să internalizeze parțial astfel de discoursuri. Această maleabilitate a percepției colective arată cât de vulnerabilă poate fi opinia publică în fața unui bombardament informațional bine orchestrat.
În esență, singura metodă prin care putem contracara acest val de dezinformare este revenirea la jurnalismul autentic, care pune mai presus de orice verificarea faptelor, scepticismul profesional și angajamentul față de adevăr. Fără acestea, riscăm să normalizăm discoursuri care nu doar denaturează realitatea, ci și pun în pericol securitatea și stabilitatea.
