În inima Greciei de Vest, la poalele Munților Pindus, se întinde o regiune izolată și plină de farmec: Zagorohoria. Cele 46 de sate de piatră, ascunse dincolo de lanțul muntos Mitsikeli, au rămas timp de secole conectate printr-o rețea impresionantă de poteci, poduri și scări săpate în stâncă. Aceste căi vechi, construite cu măiestrie și respect față de natură, oferă astăzi una dintre cele mai autentice experiențe de drumeție din țară.
Zagorohoria, al cărui nume se traduce prin „satele din spatele muntelui”, a fost recunoscută de UNESCO ca Patrimoniu Mondial în 2023. Peisajul este dominat de case construite din piatră uscată, așezate radial în jurul unor piețe centrale unde platanii secularii semnalează prezența apei. Fiecare sat pare să fi crescut organic din munți, iar arhitectura se îmbină perfect cu mediul înconjurător.
Traseele de drumeție, numite kalderimia, datează din secolul al XV-lea și au servit inițial păstorilor, negustorilor și pelerinilor. Astăzi, ele oferă acces către unele dintre cele mai spectaculoase peisaje ale Greciei, inclusiv defileul Vikos, adesea numit „Marele Canion al Greciei”. Pe măsură ce parcurgi aceste căi vechi, observi cum micile canale de scurgere a apelor pluviale, stâlpii de piatră în formă de V și podurile arcuite demonstrează o înțelegere profundă a mediului și a condițiilor climatice.
O particularitate remarcabilă a acestor drumuri este faptul că multe porțiuni au fost finanțate de negustori înstăriți în secolele XVII-XIX, ale căror nume sunt gravate în pietrele de pe marginea traseului. De-a lungul potecilor, drumeții pot descoperi o biodiversitate uluitoare – aproape o treime din speciile de plante ale Greciei se găsesc aici, între care orhidee sălbatice, salvie și lalele.
În ciuda izolării, regiunea atrage din ce în ce mai mulți vizitatori și experți internaționali interesați de arhitectura sustenabilă și adaptarea la schimbările climatice. Casele vechi de secole, proiectate cu inteligență pentru eficiență energetică, reprezintă adevărate lecții de design bazat pe natură. Astfel, Zagorohoria rămâne nu doar o comoară istorică, ci și un model de înțelepciune ecologicală pentru viitor.
