Ghețarii din Arctica se confruntă cu un declin alarmant, iar microorganismele adaptate la frig joacă un rol dublu, uneori paradoxal, în acest proces. Pe de o parte, acești microbi contribuie la accelerarea topirii, iar pe de altă parte, unii dintre ei reușesc să limiteze emisiile de metan, un gaz cu puternic efect de seră.
Cercetătorii activează într-un mediu tot mai periculos și imprevizibil din cauza creșterii temperaturilor. Zonele glaciare, considerate odinioară lipsite de viață, se dovedesc a găzdui ecosisteme complexe și pline de activitate. Fiecare centimentru cub de zăpadă sau gheață conține mii de microorganisme, de la bacterii și ciuperci până la viruși și protiste.
Un proces semnificativ generat de microbii polari este așa-numita „întunecare biologică”. Prin producerea de pigmenți întunecați, aceștia absorb mai multă lumină solară, ceea ce duce la încălzirea accelerată a suprafeței gheții și la topirea sa. Acest fenomen acoperă deja zeci de mii de kilometri pătrați în Greenlanda și este vizibil chiar din spațiu.
În același timp, alte comunități microbiene, numite metanotrofe, consumă metanul din adâncurile ghețarilor și ale permafrostului, reducând cantitatea de gaz eliberat în atmosferă. Fără această activitate, emisiile ar fi cu mult mai mari.
Pierderea acestor ecosisteme unice reprezintă mai mult decât o problemă ecologică. Microbii polari dețin adaptări genetice valoroase la condiții extreme de frig și lipsă de nutrienți, iar dispariția lor ar însemna pierderi științifice și economice semnificative.
În concluzie, microbii din zonele glaciate sunt atât păzitori, cât și perturbatori ai echilibrului climatic. Înțelegerea modului în care acești factori biologi influențează topirea gheții este esențială pentru proiectarea unor strategii viitoare de adaptare la schimbările climatice.
