În sud-vestul Birminghamului, aproape fiecare stâlp de iluminat public este împodobit cu un drapel – fie cu crucea Sfântului Gheorghe, fie cu Union Jack. Acest fenomen, care a apărut inițial în iulie la Weoley Castle, s-a răspândit rapid și în alte orașe britanice precum Manchester, Newcastle, Norwich sau Worcester.
Totul a început după ce o elevă de 12 ani nu a fost lăsată să poarte o rochie cu modelul steagului național la o activitate școlară dedicată diversității culturale. Ca reacție, a luat naștere grupul Weoley Warriors, care și-a propus să promoveze mândria de a fi englez prin intermediul unei campanii de decorare a spațiilor publice. Inițiativa a strâns rapid fonduri și susținere pe rețelele de socializare.
Însă nu toți locuitorii văd acest val de steaguri ca pe un simplu semn de unitate. Unii consideră că simbolurile au fost preluate de grupuri de extremă dreapta, asociindu-se cu mișcări controversate din trecut. Alții, dimpotrivă, susțin că este vorba doar de exprimarea unui sentiment patriotic autentic.
Specialiștii observă că proliferarea drapelor reflectă mai mult decât o simplă manifestare naționalistă. În spatele acestui fenomen se ascund nemulțumiri legate de condițiile economice, de percepția că cetățenii obișnuiți nu sunt ascultați și de teama față de schimbările sociale. Steagurile devin astfel o formă de protest informală, un mod de a atrage atenția asupra unor probleme nesolutionate.
Reacțiile rămân însă polarizate. În timp ce unii se simt mândri de acest display vizual, alții se declară stânjeniți sau chiar intimidați. Autoritățile locale au început să investigheze și incidente de vandalism legate de aceste simboluri, iar dezbaterea publică continuă.
În contextul unei societăți profund divizate, drapelele de pe stâlpii din Marea Britanie au devenit mai mult decât simple decorațiuni. Ele sunt o oglindă a tensiunilor identitare, a speranțelor și frustrărilor unei națiuni în căutare de coeziune și sens.
