Președintele sirian Ahmed al-Sharaa se confruntă cu o situație extrem de delicată, după ce viziunea sa de un stat centralizat a declanșat valuri de violențe și tensiuni etnice fără precedent. În ciuda eforturilor de a unifica țara, cererile de autonomie și descentralizare au crescut semnificativ, punând în pericol stabilitatea guvernării sale.
La sfârșitul anului trecut, Sharaa a preluat controlul asupra Damascului, profitând de contextul internațional favorabil și de implicarea altor state în conflicte regionale. Deși provine din majoritatea sunnită, ceea ce teoretic i-ar asigura un sprijin larg, măsurile adoptate și acțiunile unor facțiuni loiale regimului au dus la masacre împotriva comunităților alawite și druze. Aceste evenimente au fost atât de grave, încât au necesitat intervenții externe pentru a fi stopate.
Diviziunile dintre minorități s-au adâncit. Pe de o parte, unii lideri druzi caută o cale diplomatică și negociază cu guvernul central. Pe de altă parte, alții resping orice colaborare, susținuți de factori externi. Comunitatea kurdă, deși în mod tradițional sunnită, privește cu mare precauție evoluțiile de la Damasc, temându-se de o posibilă marginalizare sau chiar persecutare.
În acest context, ideea descentralizării a câștigat teren. O conferință desfășurată recent în provincia kurdă a reunit reprezentanți ai mai multor minorități, care au cerut transformarea Siriei într-o federație. Această propunere a fost respinsă categoric de guvern, care insistă asupra unității statului.
Situația actuală este una instabilă. Pe fondul unui sprijin internațional divizat și al unei încrederi scăzute din partea minorităților, regimul se confruntă cu riscul izolării și chiar al destabilizării. Arestările unor persoane suspectate de implicare în violențe nu par a restabili încrederea, ci dimpotrivă, alimentează teama de o guvernare bazată pe represiune.
Viitorul Siriei pare să se decidă între două opțiuni: o centralizare forțată, care ar putea genera și mai multă violență, sau o reorganizare federală, văzută de unii ca singura cale spre o coexistenză pașnică, dar privită cu scepticism de alții. Indiferent de direcția aleasă, cert este că țara se află la un moment critic, iar deciziile de astăzi îi vor modela soarta pe termen lung.
