Unul dintre cele mai semnificative challenge-uri cu care se confruntă tinerii din Uniunea Europeană îl reprezintă statutul de NEET – nici angajați, nici în sistem educațional sau de formare profesională. Conform datelor actuale, aproximativ 11% din populația cu vârste între 15 și 29 de ani se află în această situație. Scopul comun al statelor membre este reducerea sub 9% până în 2030, dar multe dintre ele înregistrează performanțe slabe în acest sens.
Printre țările cu cele mai preocupante indicatori se numără România, Grecia, Serbia, Italia, precum și Turcia și Bosnia și Herțegovina. Aceste state se confruntă nu doar cu cifre ridicate, ci și cu probleme structurale profunde: dezechilibre între educație și cerințele pieței muncii, productivitate scăzută și politici sociale inadecvate.
În contrast, țări precum Olanda (4,9%) și Islanda (5%) demonstrează că este posibilă integrarea tinerilor atât în câmpul muncii, cât și în cel educațional. Pe de altă parte, România înregistrează un procent de 19,4%, iar Turcia ajunge până la 25,9%, evidențiind decalaje majore față de media europeană.
O altă dimensiune a problemei o reprezintă inegalitățile de gen. În unele țări, cum ar fi Turcia și România, diferențele dintre femei și bărbați sunt semnificative. În România, de exemplu, 25,2% dintre tinere se află în situație NEET, față de 14% în cazul bărbaților.
Analiștii subliniază că una dintre cauzele principale ale acestui fenomen este nealinierea dintre competențele oferite de sistemul educațional și cerințele reale ale economiei. Mai mult, în cadrul UE, cei mai mulți tineri NEET nu caută activ un loc de muncă, ci se află în afara forței de muncă – un semn al demobilizării și al deconectării de la oportunități.
Acest subgrup, cel al persoanelor care nici nu lucrează, nici nu își caută de lucru, reprezintă 6,9% din totalul tinerilor europeni, comparativ cu 4,2% care sunt șomeri în căutare activă. Acest fapt sugerează o problemă mai adâncă decât șomajul clasic: lipsa de motivație, de perspective sau de conexiune cu serviciile de sprijin.
În concluzie, reducerea numărului de tineri NEET rămâne o prioritate esențială pentru viitorul economic și social al Europei, iar măsurile viitoare trebuie să vizeze nu doar crearea de locuri de muncă, ci și realinierea educației la nevoile reale și refacerea încrederii tinerilor în propriile posibilități.
