În noul său film, regizorul român Radu Jude explorează cu un umor sumbru și excesiv impactul inteligenței artificiale asupra creației cinematografice. Producția, prezentată în competiția oficială de la Festivalul de Film de la Locarno, urmărește eforturile unui scenarist care recurge la tehnologii automate pentru a genera idei pentru un proiect despre vampiri.
Protagonistul, interpretat de Adonis Tanța, se confruntă cu o mașinărie incapabilă să înțeleagă subtilitățile artei, oferind în schimb narațiuni pline de clișee și elemente grosolane. Prin intermediul acestui dialog absurd dintre om și algoritm, Jude deconstruiește modul în care tehnologia poate standardiza și trivializa creația.
Povestea ia o turnură meta-narativă atunci când IA propune o acțiune care se desfășoară în Sighișoara, transformând legenda lui Dracula într-o atracție turistică de proastă calitate. Aici, un vampir obosit, jucat de Gabriel Spahiu, și partenera sa, interpretată de Oana Maria Zaharia, încearcă să scape dintr-un univers kitsch și violent, urmăriți de o mulțime ostilă.
Filmul alternează secvențe generate cu IA – recunoscute prin estetica lor artificială și culorile exagerate – cu scene filmate tradițional, creând un contrast deliberat între realitate și simulare. Acest procedeu amplifică mesajul despre pericolul de a înlocui imaginația umană cu produse algoritmice.
Tema exploatării și alienării este prezentă și aici, ca în multe dintre lucrările anterioare ale regizorului. Personajele sunt prinse într-un ciclu de consum și degradare, iar umorul negru devine uneori suportabil doar datorită unor momente de autentică absurditate.
Cu o durată de aproape trei ore, „Dracula” este o experiență solicitantă, dar relevantă, care provoacă și amuză prin excesul său controlat. Este o lucrare care, în ciuda tonului aparent haotic, reușește să transmită cu acuitate starea unei lumi în care tehnologia și cultura se ciocnesc într-un mod adesea nesăbuit.
