La 28 de ani, Stacey Watson își dorește să lucreze în editură și să aducă în prim-plan povești diverse, astfel încât și generațiile viitoare să se regăsească în ele. Cu toate acestea, după doi ani de la absolvirea unui masterat și după mai multe stagii de practică și slujbe cu normă redusă, încă nu a reușit să obțină un post cu program integral.
Ca mulți alți tineri care au terminat facultatea, ea locuiește din nou cu părinții, așteptând momentul în care să le poată anunța că și-a găsit un loc de muncă stabil. Situația ei nu este izolată. În Statele Unite, rata șomajului în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 22 și 27 de ani a rămas mai mare decât media națională încă de pe vremea pandemiei. Mulți absolvenți trimit zeci, uneori sute de cereri, dar primesc foarte puține răspunsuri.
Firmele preferă adesea candidații cu experiență, iar posturile disponibile sunt ocupate rapid. „Este o piață rigidă, care nu oferă suficiente șanse celor care abia își încep cariera”, remarcă un analist economic.
Într-o eră în care inteligența artificială selectează CV-uri înainte ca acestea să ajungă la o persoană, o cunoaștere directă poate fi decisivă. O tânără de 22 de ani, Jennifer Moglia, și-a organizat meticulos rețeaua de contacte din domeniul muzical și a menținut legătura prin intermediul platformelor profesionale. Această abordare i-a deschis uși către interviuri în companii unde avea deja relații și, în final, a obținut un post la o firmă de divertisment.
Alții au ales să își diversifice opțiunile. Luke Sutton, absolvent în domeniul scenariisticii, visa la o carieră în televiziune, dar conflictele din industria de film i-au închis această cale. După peste o mie de aplicații, a găsit un post de asistent creativ într-o agenție de publicitate medicală. Nu este exact ceea ce și-a dorit, dar îi permite să rămână într-un domeniu creativ.
Odată cu expansiunea inteligenței artificiale, companiile caută din ce în ce mai mult candidați capabili să lucreze cu aceste tehnologii. „Piața se va diviza între cei care știu să utilizeze aceste instrumente și cei care nu”, explică un specialist în cercetare. Unele instituții oferă stagii virtuale care simulează condiții reale de muncă, tocmai pentru a compensa lipsa de experiență a debutanților.
Procesul de angajare rămâne uneori frustrant. O tânără de 23 de ani, Aileen Ryan, a trimis 400 de cereri și 70 de mesaje pe platforme de networking, fără succes. Cu ajutoarele de șomaj aproape de epuizare și chiria devenind greu de plătit, se pregătește să se mute înapoi la părinți. Totuși, nu renunță: „Știu ce valoare am și ce vreau să realizez. Voi continua să încerc până reușesc.”
Într-un context economic tensionat, mesajul este clar: rețelele de contact, flexibilitatea și capacitatea de a se adapta la noile tehnologii pot fi decisive în obținerea unui loc de muncă.
