Metropola New York se confruntă cu o criză ascunsă, dar profundă: poluarea fonică a atins proporții alarmante, iar nouă dintre zece locuitori sunt expuși zilnic la niveluri de zgomot care depășesc limitele sigure. Conform unor studii recente, expunerea constantă la zgomote de peste 70 de decibeli – generate de trafic, construcții, localuri și activități urbane – poate duce la pierderea progresivă a auzului.
În primii opt luni ale anului 2024, autoritățile newyorkeze au înregistrat peste 750.000 de plângeri legate de zgomot, aceasta fiind cea mai frecventă problemă raportată de către cetățeni. Orașul, cunoscut pentru energia sa neîncetată, pare să plătească un preț înalt pentru agitația sa permanentă.
Cercetătorii de la Universitatea Columbia au evidențiat că expunerea cronică la zgomot nu afectează doar auzul, ci este asociată și cu tulburări de somn, probleme cardiovasculare, anxietate și chiar diminuarea performanțelor cognitive. De asemenea, tinitusul – senzația de sunet permanent în urechi – devine tot mai frecvent în rândul populației.
În rândul tinerilor, una dintre principalele surse de risc o reprezintă utilizarea excesivă a căștilor audio la volume periculoase. Cu toate acestea, zgomotul ambiental rămâne o amenințare majoră, mai ales în orașele aglomerate.
Deși impactul poluării fonice este comparabil cu cel al poluării aerului, conștientizarea publică și măsurile de combatere rămân insuficiente. Expertii avertizează că, odată instalată, pierderea auzului este adesea ireversibilă, dar poate fi prevenită prin protecție și conștientizare.
Unele localuri și restaurante folosesc muzica puternică pentru a stimula consumul și prelungirea șederii clienților, o practică care, deși benefică din punct de vedere comercial, poate amplifica riscurile pentru sănătatea auditivă.
Este necesară, așadar, o abordare integrată pentru a reduce poluarea fonică și a proteja sănătatea publică, mai ales în contexte urbane unde zgomotul devine inevitabil, dar nu și incontrolabil.
