Deși aplicațiile fizicii cuantice au transformat tehnologia modernă, esența acesteia rămâne un enigma. La un secol de la apariție, interpretarea teoriei continuă să împartă comunitatea științifică, conform unui studiu recent.
În anii 1920, cercetătorii au descoperit că particulele subatomice nu se supun legilor fizicii clasice. Electronii și fotonii se comportă simultan ca unde și ca particule, iar proprietățile lor nu pot fi determinate cu exactitate, ci doar prin probabilități. Această revoluție a dus la elaborarea unor ecuații matematice complexe, care permit predicții extrem de precise, chiar dacă mecanismele fizice din spate rămân necunoscute.
Astăzi, tehnologiile bazate pe fizica cuantică, cum ar fi laserele, tranzistoarele sau LED-urile, sunt omniprezente. Dar în ciuda succeselor practice, fizicienii nu au ajuns la un consens privind semnificația profundă a acestei teorii. Un sondaj realizat printre 1.100 de specialiști a evidențiat divergențe majore.
O treime dintre cercetători susțin „interpretarea de la Copenhaga”, care afirmă că o particulă își capătă proprietăți definite doar în momentul măsurării. Alții (15%) optează pentru teoria „lumilor multiple”, conform căreia fiecare rezultat posibil există într-un univers paralel.
Întrebarea dacă există o limită clară între lumea cuantică și cea macroscopică îi divide și pe aceștia: 45% cred că da, iar 45% că nu. Doar 24% sunt convinși că interpretarea lor preferată este cea corectă, iar majoritatea (75%) consideră că va fi înlocuită într-o zi de o teorie mai completă.
Până atunci, cercetătorii continuă să lucreze în domenii precum calculatoarele cuantice sau criptografia, urmând vechea zicală: „Taci și calculează!” – pentru că, în ciuda misterelor, matematica funcționează.
