Un număr semnificativ de magistrați din zona de vest a României și-au exprimat intenția de a solicita pensionarea în cursul acestui an. Potrivit datelor oficiale, 43 de judecători de la instanțele din circumscripția Curții de Apel Timișoara îndeplinesc deja condițiile legale pentru a părăsi sistemul, iar 31 dintre aceștia au notificat oficial decizia de a se retrage până în decembrie.
Situația este mai ales delicată în contextul discuțiilor privind modificarea vârstei standard de pensionare în sistemul judiciar. Specialiștii avertizează că măsurile legislative anunțate recent ar putea genera efecte contraproductive, accelerând plecările și amplificând dezechilibrele structurale de personal.
Problema deficitului de forță de muncă în instanțe nu este nouă. Schemele de personal nu sunt complet ocupate la nicio instanță din regiune, iar numărul mare de dosare pe magistrat creează presiuni suplimentare. În unele tribunale, cum ar fi cele din Reșița, Deta sau Sânnicolau Mare, fiecare judecător are în gestionate peste 1.500 de dosare, unele depășind chiar 2.000.
Tendința de retragere anticipată a magistraților a devenit tot mai evidentă în ultimii ani. În perioada 2010-2016, media anuală a pensionărilor era de aproximativ trei. Însă, după 2017, acest număr a crescut constant, atingând un maxim de 38 în 2022. Vârsta medie de pensionare a scăzut semnificativ – de la peste 60 de ani acum un deceniu, la aproximativ 53 de ani în prezent.
Expertiza de teren indică faptul că propunerea de a menține magistrații în funcție până la vârsta de 65 de ani ar putea agrava criza. Promovarea în sistem necesită timp îndelungat – un nou venit are nevoie de șapte ani pentru a ajunge la tribunal și zece pentru a activa la curtea de apel. În plus, concursurile pentru posturile superioare sunt blocate, iar pregătirea inițială la Institutul Național al Magistraturii durează ani de zile.
Impactul asupra eficienței justiției este semnificativ. Volumul mare de muncă, asociat cu numărul insuficient de personal, poate duce la întârzieri în soluționarea cauzelor, afectând în mod direct accesul cetățenilor la servicii judiciare de calitate.
În acest context, măsurile legislative trebuie să țină cont de realitățile specifice sistemului. Fără o analiză temeinică a condițiilor de muncă și a nevoilor reale, orice modificare riscă să amplifice problemele existente, diminuând atractivitatea profesiei și afectând pe termen lung capacitatea instanțelor de a-și îndeplini misiunea fundamentală.
